Mihai Eminescu – între dor și lumină

15 ianuarie ne-a găsit, la Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri”, cu gândul la poetul care a reușit să transforme dorul, iubirea, natura și timpul în cuvinte care continuă să ne însoțească.
În această zi, Eminescu a fost mai mult decât un nume din manualele de literatură. A fost prezent în versurile pe care le recitim, în imaginile care ne-au rămas în memorie și în emoția pe care o trezește, chiar și după atâția ani, un vers eminescian.
Dimineața, elevii și profesorii liceului au primit un mic semn de carte, creat cu simboluri inspirate din universul eminescian. Un gest simplu, dar cu un mesaj frumos: să luăm cu noi nu doar o amintire a acestei zile, ci și un îndemn de a deschide o carte, de a reciti un vers și de a ne întoarce, din când în când, la Eminescu.
Pentru că poezia nu are nevoie de o anumită vârstă. Uneori este suficient să întâlnești versul potrivit la momentul potrivit.
Iar Eminescu are încă foarte multe versuri de spus.